Nu vă îngăduiți să vă obișnuiți cu suferința psihică!

Tristețea nemărginită, regretele, durerea, se instalează treptat, uneori pe nesimțite, ajungând să pună stăpânire pe trupul și sufletul omului și să eclipseze afecțiunea și stările pozitive.

Totodată, suferința psihică distruge relațiile cu cei apropiați și anulează șansa împăcării cu sinele. Sensul vieții se pierde, la fel și credința. Depresia învăluie zilele într-o nuanță cenușie și devine o stare familiară, apăsătoare și insuportabilă, a cărei atenuare este imposibil de prevăzut.

Totuși, o mică parte din dvs. nu acceptă suferința, știe că se poate trăi mai bine de atât. Toate pe lumea aceasta sunt trecătoare, chiar și durerea sufletească. Dar neajutorarea învață este mai puternică decât motivația persoanei de a se mobiliza să ceară ajutor. Exercitarea voinței și a ambiției au nevoie de niște cârje, care își au originea în chimia creierului.

Depresia produce un dezechilibru hormonal major, iar medicația rezolvă parțial acest efect. Unii oameni nu reușesc să producă o cantitate suficientă de hormoni ai stării de bine, deci încă de la naștere suferă de predispoziția pentru a dezvolta o tulburare afectivă de-a lungul vieții. Când chimia este dereglată, 1 și cu 1 nu mai fac 2, însă întotdeauna se vor găsi soluții pentru restabilirea echilibrului pierdut.

Terapia conversațională alături de o medicație eficientă reprezintă un real sprijin. Pentru ca lucrurile să funcționeze, ambele trebuie adaptate la fiecare pacient în parte. Oamenii sunt unici, iar de aceste diferențe trebuie ținut cont pentru a asigura o potrivire între specialist și persoana aflată în suferință.

Mai este o condiție: fiecare dintre membrii echipei trebuie să își facă bine treaba. Familia pacientului trebuie învățată care este atitudinea suportivă cea mai corectă, psihiatrul trebuie să știe în ce măsură ajută medicația prescrisa, psihologul este cel care face liantul între aceste elemente, iar pacientul are de efectuat temele și recomandările săptămânale.

Medicația nu face treaba în locul nimănui. Nu vă îngăduiți să vă obișnuiți cu suferința psihică!

Opriți-vă gândurile cumplite care vă invadează mintea. Căutați acele argumente raționale care să vă îndepărteze de starea de dezechilibru major. Activarea comportamentală (mici acțiuni concrete, cum ar fi făcutul patului, aprovizionarea cu cele necesare) vă ajută să țineți “înmormântarea” eului sub control.

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *