Cum gestionez supararile si crizele de furie ale copilului mai mare, ca reactie la nasterea bebelusului ?

Intrebarea la care am avut un pic de timp sa raspund in aceasta seara:
Mamica pentru a doua oara: ce ma fac, cum gestionez supararile si crizele de furie ale copilului mai mare, ca reactie la nasterea bebelusului ?

Foarte pe scurt, pregatirea copilului mai mare pentru nasterea bebelusului este o etapa deosebit de importanta, deoarece setarea corecta a asteptarilor va face situatia sa fie mai usor de acceptat. Cand se naste, cel mic are o gramada de nevoi pe care si le exprima plangand. Plange cand ii este foame, plange cand il doare burtica, plange cand nu reuseste sa adoarma, plange, plange, plange. Iar mama este cea care il poate consola in majoritatea cazurilor, deci timpul pentru joaca cu cel mare va fi mai scurt.

Chiar daca oboseala si perioada de refacere dupa nastere va pune la grea incercare, nu uitati sa il apreciati pe copilul mai mare pentru toate realizarile sale marunte: faptul ca si-a pus singur apa de baut cand i-a fost sete, fiindca dvs erati ocupata sa il alaptati pe bebe, faptul ca si-a gasit ceva de jucat si a realizat o constructie foarte reusita din Lego etc. Incurajand comportamentele pe care le doriti, cel mai probabil ele se vor manifesta mai des.
Timpul special, unu la unu, petrecut atat cu mama, cat si cu tatal, pe rand sau impreuna, este esential! 15 minute de reconectare ajuta enorm atat copilul cel mare, cat si mama/tatal.

Este nevoie sa repetati, de multe ori, ca in sufletul dvs este loc si iubire pentru toate fiintele dragi: il iubiti pe copilul cel mare, il iubiti pe tatal sau, pe bebelus, pe animalul de companie etc. Pe masura ce dragostea creste, inima dvs creste, astfel incat sa ii cuprinda pe toti. Nu exista competitie pentru iubire, iubirea reprezinta o resursa nesfarsita. Desenati o inima mare, mare, inauntru desenati fiintele dragi si lasati inca mult loc liber. Copiii au nevoie de suport vizual pentru a intelege mai bine.

Feriti-va de capcana comparatiilor. Nici dvs. nu va face placere sa fiti comparat cu fratele sau cu un alt coleg de birou. In ceea ce priveste rivalitatea dintre frati, gelozia este fireasca, acceptati-o si renuntati la comparatii sau la etichete negative: “Esti un copil rau, ar trebui sa iti fie mila de bebelus, ca e mai mic.”

Empatizati, validati emotiile tuturor membrilor familiei, acceptati-va si pe dvs.. Este normal ca sotul sa fie ingrijorat cum o sa va descurcati, este normal ca cel mare sa vrea sa fie si el mic si brusc sa va ceara ajutorul pentru orice maruntis, este normal ca aceasta schimbare sa aduca pierderea echilibrului in familie, este normal ca dvs. sa simtiti ca o luati razna de nenumarate ori intr-o zi. Orice schimbare presupune iesirea din zona de confort si timp pentru reacomodare. La fel ca placile tectonice care se reaseaza in urma unui cutremur. 🙂

Avand doi puiuti, corpul mamei secreta mai mult cortizol pentru a se putea mentine mai activa. Acest hormon o va face sa se enerveze mai repede. Solutia este mai multa odihna. Sentimenele de vinovatie ale mamei o vor tine intr-un cerc vicios, alimentat intr-una prin dovezi de orice fel, fapt care consuma multa energie. Nu este o perioada usoara, nu se compara nici macar cu ceea ce a fost la primul copil, dar va trece, pana la urma toate trec si vin altele. Asa ca inspirati adanc, expirati lent si autosugestionati-va in sens pozitiv. Multumiti pentru minunea de a fi mama pentru a doua oara, sarutati copiii adormiti si bucurati-va, chiar si un moment, de ei, amandoi!

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *