Crizele de furie

Crizele de furie nu reprezinta lipsa unei educatii adecvate, asa cum considera majoritatea adultilor-spectatori, ci se datoreza imaturitatii sistemului nervos, care este incapabil sa tempereze emotiile intense cu ajutorul ratiunii sau al cuvintelor. Cu cat este mai mic copilul, cu atat gestionarea emotiilor sale este mai dificila, mai ales pe fondul oboselii, a nevoii de a manca sau de a bea, a suprastimularii. Din punct de vedere anatomic, cortexul prefrontal, responsabil cu inhibarea anumitor raspunsuri automate, adica cu autoreglarea si autocontrolul, este intr-un continuu proces de dezvoltare, ajungand la maturitate abia dupa varsta de 20 de ani. Prin urmare, aceasta portiune este subdezvoltata in copilarie si se afla intr-o legatura mai slaba cu regiunile primitive ale creierului (cu amigdala de exemplu). Amigdala (numita si creier emotional) proceseaza foarte repede frica si furia, determinand un raspuns de lupta (agresivitate), de fuga (evitare) sau de inghet. Copiii care sunt expusi violentei fizice sau verbale, evenimentelor cu un puternic impact emotional (separarea parintilor, aparitia unui frate, moartea unei persoane dragi) sau care in permanenta nu sunt lasati sa faca alegeri fiindca sunt prea mici, vor deveni agresivi, victime sigure ale furiei.

Furia este o emotie secundara care poate ascunde nevoia copilului de a se proteja de ceva ce ii provoaca frica, teama de respingere, teama de a suferi daca ramane fara jucaria dorita, tristetea, frustrarea (copilul nu reuseste sa faca ceea ce si-a propus), dezamagirea, rusinea, vinovatia etc., emotii care il fac sa se simta foarte vulnerabil.

Atunci cand copilul se manifesta agresiv pentru ca este speriat, deci are nevoie sa se apere, dvs. puteti interveni spunandu-i copilului lovit (adica victimei): “Ne pare rau pentru ca …. (numele copilului dvs.) te-a lovit/piscat/muscat. Era speriat si a uitat sa foloseasca cuvintele. Speram ca esti bine.” Apoi ii acordati atentie copilului dvs., explicandu-i: “Copilasul pe care l-ai lovit/piscat/muscat sufera. Loviturile/piscaturile/muscaturile dor foarte tare. Acum ne vom indeparta putin ca sa ne calmam.” Astfel il invatati sa iasa din situatie pentru a-si regasi starea de liniste sau de echilibru interior. “Ai fost speriat cand celalalt copil s-a apropiat prea brusc de tine. Acum eu sunt aici. Esti in siguranta. A fost un moment greu pentru tine. Iti amintesti ce tare l-a durut pe copil lovitura/piscatura/muscatura ta? Iti amintesti ce tare plangea? Ce s-a intamplat atunci, ajuta-ma sa inteleg mai bine, folosind cuvintele. Data viitoare ce poti face in loc sa lovesti/pisti/musti? Ai putea sa spui Stop, nu-mi place asta. Te rog sa ma lasi in pace. Nu te apropia asa de tare. Opreste-te. Nu sunt pregatit sa te imbratisez.” Ai putea chema un adult sa te ajute?Ai putea sa te indepartezi facand cativa pasi inapoi?” Exersati variantele pentru a i se fixa copilului in subconstient si in memoria celulelor.

Pentru a reusi sa isi controleze agresivitatea, copilul are nevoie sa invete, cu ajutorul parintilor, cum sa isi gestioneze emotia furiei. Concret, ce pot face parintii (pas cu pas, de la a la z) si care sunt cele mai utile jocuri pentru a invata cum sa isi gestioneze emotiile si sa isi controleze agresivitatea veti afla in cel de-al treilea numar al revistei mamprenoare sau intr-o singura sedinta de colsiliere.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *