Adolescenta

Adolescența reprezinta o perioada a schimbărilor bruste si majore pe toate planurile (biologic, cognitiv, emotional, neurologic, comportamental si decizional). Aceste schimbari au un impact puternic asupra funcționării tanarului și a relațiilor sale cu ceilalti, incluzand relatiile familiale de tip părinte-copil.

“Pe măsură ce se dezvoltă, adolescenţii au o mai mare nevoie de autonomie şi de intimitate, un interes mai mare acordat colegilor şi prietenilor şi o tendinţă de a-și explora propria identitate. Deseori, în timp ce adolescenţii se confruntă cu aceste provocări şi părinţii trebuie să facă față propriilor provocări, văzând schimbările prin care trec copiii lor. Ca răspuns, mulţi dintre ei încearcă să ţină situaţia în frâu şi să menţină relaţia aşa cum era înainte, însă aceste schimbări în dinamica interacţiunii părinte-adolescent sunt normale şi de aşteptat.”

Raportul evaluarii pe care l-am finalizat astazi pentru un tanar cu care lucrez, are “doar” 55 de pagini. O gramada de informatii utile atat pentru adolescenti, cat si pentru parinti, vizand capacitatile intelectuale (memorie de lucru, inhibitie cognitiva, rationament analitic, transfer analogic, vocabular, rationament matematic, orientare spatiala, timp de reactie in alegeri, capacitate decizionala), personalitate (aspecte vizand dezirabilitatea sociala, extraversiunea, amabilitatea, stabilitatea emoptionala, constiinciozitatea, autonomia etc.), predispozitia spre anumite tulburari specifice perioadei adolescentei (tulburare de conduita, opozitionism provocator, dependenta de substante, predispozitia spre violenta/furie, probleme scolare, anxietate, stres, tulburari alimentare, depresie, probleme interpersonale, risc suicidar, atitudine defensiva), evaluarea valorilor si a profesiilor care se potrivesc fiecarei persoane in functie de particularitatile sale etc. Suntem in era cunoasterii, cunoasteti-va copilul in profunzime, nu doar la suprafata!

Puteti solicita evaluarea online, printr-un mesaj privat, fara a fi necesara interactiunea copilului cu psihologul, desi ar fi de preferat ca tanarul sa interactioneze si cu specialistul, deoarece anumite intrebari pot fi intelese gresit.

“În timpul adolescenței, se consideră că relațiile părinte-copil devin mai egale, mai interdependente și reciproce (Laursen, Coy & Collins, 1998), schimbări care pot să coincidă cu o scădere temporară a calității relației și o creștere a conflictului (Collins et al., 1997). Nevoia de autonomie şi mai puțin control parental apare înainte ca abilitatea de reglare emoţională să se dezvolte, astfel creându-se un dezechilibru (Crone, Van Duijvenvoorde, & Peper, 2016). Deoarece mulți părinți doresc ca adolescenţii lor să aibă un echilibru mai puternic între autonomie și reglare emoţională, părinții și copiii lor adolescenți se simt mai puțin conectați și se confruntă cu mai multe conflicte (Collins et al., 1997).

Deşi există tendinţa de a considera conflictele drept ceva negativ şi indezirabil, aceste conflicte au rolul de a renegocia autoritatea părinților și nevoile crescânde de autonomie ale adolescenților (Collins & Laursen, 2004). Conform literaturii, ele sunt menite să îi ajute pe adolescenți să devină mai independenţi (Pinquart & Silbereisen, 2002) și să realinieze relația părinte-adolescent cu o mai mare reciprocitate, cu mai multă egalitate în schimburi, în putere și în luarea de decizii (Collins et al, 1997). Odată ce așteptările cu privire la relație sunt renegociate într-un mod reciproc satisfăcător, conflictul se diminuează de obicei, iar părinții și adolescenții pot restabili apropierea. De mentionat, măsura în care relațiile părinte-adolescent sunt caracterizate de un conflict și de îndepărtare depind de istoria relației (Allen & Manning, 2007). Adolescenții și părinții cu un istoric de interacțiuni sensibile, receptive și cu relații calitative în copilărie tind să aibă mai puţine dificultăți relaționale, în timp ce adolescenţii şi părinţii cu o relaţie mai slab calitativă tind să aibă dificultăți relaționale mai grave (Laursen, DeLay & Adams, 2010).

În concluzie, unele conflicte cu părinții pot fi privite ca o parte normală a relațiilor de familie în timpul adolescenței, iar aceste conflicte sunt considerate relevante pentru dezvoltarea autonomiei și individualizării. În acest proces, părinții au rolul de a-și sprijini adolescentul care trece prin aceste schimbări majore, de a accepta schimbarea şi de a încerca să răspundă într-un mod reflectiv în loc de unul reactiv.”

Bibliografie:

Allen, J. P., & Manning, N. (2007). From safety to affect regulation: Attachment from the vantage point of adolescence. In M. Scharf & O. Mayseless (Eds.), Attachment in adolescence: Reflections and new angles. New directions for child and adolescent development (No. 117, pp. 23–39). San Francisco, CA: Jossey-Bass.

Collins, W. A., Laursen, B., Mortensen, N., Luebker, C., & Ferreira, M. (1997). Conflict processes and transitions in parent and peer relationships: Implications for autonomy and regulation. Journal of Adolescence, 12, 178–198.

Collins, W. A., & Laursen, B. (2004). Parent–adolescent relationships and influences. In R. M. Lerner & L. Steinberg (Eds.), Handbook of adolescent psychology (pp. 331–361). Hoboken, NJ: Wiley.

Collins, W. A., & Steinberg, L. (2006). Adolescent development in interpersonal context. In N. Eisenberg (Vol. Ed.), W. Damon, & R. Lerner (Eds.), Social, emotional, and personality development. Handbook of child psychology (pp. 1003–1067). New York, NY: Wiley

Crone, E. A., Van Duijvenvoorde, A. C. K., & Peper, J. S. (2016). Annual research review: Neural contributions to risk-taking in adolescence— Developmental changes and individual differences. Journal of Child Psychology and Psychiatry, 57, 353–368.

Laursen, B., Coy, K. C., & Collins, W. A. (1998). Reconsidering changes in parent–child conflict across adolescence: A meta-analysis. Child Development, 69, 817–832.

Laursen, B., DeLay, D., & Adams, R. E. (2010). Trajectories of perceived support in mother–adolescent relationships: The poor (quality) get poorer. Developmental Psychology, 46, 1792–1798.

Pinquart, M., & Silbereisen, R. K. (2002). Changes in adolescents’ and mothers’ autonomy and connectedness in conflict discussions— An observation study. Journal of Adolescence, 25, 509–522

Pentru mai multe detalii accesati pagina www.pedonline.ro si solicitati online o evaluare personalizata a adolescentului dvs.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *